Cambulă de Dover, Limbă de mare

Biologie
Cambula de Dover (Solea solea) aparține familiei peștilor plați. Adulții pot ajunge la o lungime de 50 la 60 cm și o greutate de 300 la 400 grame, dar ocazional anumite exemplare au ajuns la 2 kilograme. Cambula trăiește în principal în părțile sudice ale Mării Nordului, Canalului Mânecii și în largul coastelor Norvegiei, dar este comună și în lungul coastei atlantice până în Senegal și arhipelagul Canare, în vestul Balticii și în Marea Mediterană.
Specia este sensibilă la supraexploatare datorită creșterii lente și maturității târzii, la vârste între 3 și 5 ani.
Captură sălbatică:
Starea stocurilor
În Atlanticul de NE există mai multe stocuri diferite de cambulă. Cele din Marea Nordului, estul Mării Mânecii și Golful Biscaya sunt în stare biologică bună. Stocul din strâmtorile Skagerrak/Kattegat face, pentru moment, obiectul pescuitului durabil, dar prezintă un risc din ce în ce mai ridicat de supraexploatare. Exploatarea continuă la nivelul prezent poate duce la supraexploatarea stocurilor.
În Marea Irlandei stocul este deja supraexploatat iar nivelul de exploatare continuă să fie unul prea intensiv.
O parte din stocurile din Mediterana sunt evaluate ca fiind supraexploatate datorită activității pescărești intense.
Impact ecologic
Cambulele sunt capturate în principal cu beam-traule, echipate cu lanțuri grele care să sperie peștii. Metoda este distructivă și numeroase organisme care locuiesc în sedimentul de pe fund sunt rănite sau omorâte astfel. Capturile accidentale și procentul aruncat peste bord ating cifre foarte mari. Pentru 1 kilogram de cambulă sunt aruncate peste bord 6 kilograme de alte organisme marine. Pescuitul cu beam-traul transformă ecosistemul pe termen lung. În Marea Nordului este în vigoare o interdicție cu privire la aruncarea capturilor nedorite peste bord în pescuitul la cambulă începând cu 2016, dar cu toate acestea, aruncarea de calcan Limanda și de calcan mic continuă să fie legale.
Beam-traulul este înlocuit din ce în ce mai mult de traulul cu impulsuri electrice. Se presupune că acestea au un impact mai redus asupra mediului decât beam-traulul clasic, dar și acest echipament este încă în faza de testare (fiind necesare mai multe cercetări ulterioare pentru a le examina efectele).
Setca și seina daneză sunt mai selective prin comparație și prind mai puțin tineret și pește sub dimensiunea comercializabilă, dacă și dimensiunile ochiurilor sunt reglementate în consecință. Acestea nu au un efect negativ asupra bentosului și comunităților din sediment. Dar captura accidentală de cod, scrumbie europeană protejată precum și de rechini și pisici de mare rămâne o problemă. (În Marea Nordului captura accidentală de mamifere marine s-a redus semnificativ prin utilizarea obligatorie a așa-numitului ping-er (dispozitiv de alertă sonor), dar utilizare acestuia încă mai ridică numeroase probleme tehnice.)

Acvacultură (organic):
Consum de hrană și energie
Cambulele sunt animale carnivore cu un metabolism energetic ridicat, ceea ce duce la o pierdere netă de proteină semnificativă. Pentru cultura unui kilogram de cambulă sunt necesare peste 3,2 kilograme de pește sălbatic procesat în făini proteice și ulei de pește. Astfel, stocurile de pește din sălbăticie sunt stresate suplimentar. În general, ca și pentru componentele de hrană vegetală, majoritatea producătorilor de hrană pentru animale dețin în prezent certificate de sustenabilitate, dar acestea nu sunt asigurate în mod adecvat.
Impact ecologic
În Europa cambula este crescută în circuit închis în bazine pe țărm și în sisteme de alimentare cu apă în circuit continuu cu apă tratată. Sistemele închise nu au efecte negative asupra corpurilor de apă vecine. Bolile și paraziții nu se transmit populațiilor sălbatice și nu se introduc în mediu substanțe chimice și medicamentoase. Animalele nu pot evada din ferme și, astfel, stocurile de pește sălbatic nu sunt afectate. Sistemele cu apă circulantă nu necesită filtru mecanic iar performanța este satisfăcătoare.