Crab comestibil/ Pagur

Biologie
Pagurul este un crab nocturn de culoare maroniu-roșcată și clești mari ce poate ajunge la 3 kg. Carapacea acestei specii de crab nu depășește în genere 24 cm, lungimea netrecând de circa 20 cm. Cele patru perechi de picioare sunt relativ similare, fără spini veritabili, dar aspre, cu peri negri foarte scurți și tari. Această specie populează de regulă habitatele bentice unde trăiește pe o varietate de tipuri de fund (nisip, pietriș, pietre) la adâncimi cuprinse între 6 și 40 m (max. 100 m). Este predominant carnivor și se hrănește cu diferite tipuri de crustacee, pești, moluște, echinoderme și animale moarte. (Sursa: http://www.fao.org/fishery/species/2627/en, https://de.wikipedia.org/wiki/Taschenkrebs)
Starea stocurilor
Starea stocurilor și disponibilitatea datelor variază substanțial de la o zonă de captură la alt. În apele norvegiene, scoțiene și din estul Regatului Unit, lipsa de date suficiente face cifrele cu privire la stocuri necunoscute sau nesigure, ceea ce creează probleme de management, acesta fiind, în anumite cazuri, ineficient. Cu toate acestea, Norvegia, declară că stocurile sale sunt stabile sau chiar în revenire, deși structura și abundența acestora nu sunt. Pe lângă lipsa datelor, Norvegia și zona de est a Regatului Unit se confruntă cu dificultăți și privitor la numărul mare de captură aruncată înapoi în mare, care sunt totuși declarate a conține în principal crabi aflați sub dimensiunea de captură și a avea rate mari de supraviețuire. Stocurile din apele franceze nu sunt supraexploatate, conform FAO, dar pe alocuri rămân unele puncte vagi din pricina informațiilor insuficiente.
Efecte ecologice
O altă consecință a lipsei de date suficiente asupra pescuitului de crab comestibil este evaluarea problematică a efectelor acestuia asupra mediului. Deoarece sistemele de management tind să nu fie foarte stricte, acestea creează de fapt practici de pescuit deschis care pot antrena probleme de supraexploatare, ca în cazul apelor scoțiene unde cotele FMAX sunt depășite în mod constant. În estul Marii Britanii, poate fi afectate negativ specii protejate precum țestoasele luth, listate ca fiind în critic amenințate cu dispariția, și vidra marină, listată ca potențial amenințată cu dispariția. În apele franceze, captura accidentală în plase pare să fie se manifeste regulat, dar cantitățile, și în acest caz, sunt necunoscute și una din preocupările majore este cea cu privire la lipsa orificiilor de evadare în majoritatea capcanelor. În orice caz modificările cauzate de pescuitul specializat sunt improbabile aici.
Management
Așa cum s-a menționat mai sus, managementul pescuitului de crab comestibil nu este foarte strict în aproape toate zonele de captură. În genere nu sunt implementate reglementări ale efortului de pescuit, ceea ce creează de fapt practici de pescuit deschis și complică și mi mult evaluarea situației. Managementul este în general slab, cu doar câteva excepții precum, de exemplu, Irlanda, unde este în mare parte eficient.