Păstrăv curcubeu

Biologie
Păstrăvul curcubeu (Oncorhynchus mykiss) este originar din America de Nord dar este prezent pe toate continentele în zilele noastre. Este adesea găsit în fermele piscicole de apă dulce și este, comparativ cu păstrăvul brun sau păstrăvul de râu, (Salmo trutta fario), mai puțin pretențios. Păstrăvul curcubeu preferă să trăiască în ape repezi bogate în oxigen cu temperaturi scăzute.
Consum de spațiu /apă Păstrăvul curcubeu este reprodus în sistem închis sau flow-through care necesită o cantitate mare de apă dulce proaspătă ce trebuie pompată din mediu, cauzând potențiale probleme în regiunile aride ale Spaniei sau Italiei.
Consum de hrană/energie
Pentru obținerea unui kg de păstrăv curcubeu este nevoie de circa 1,8 kg de pește, ceea ce epuizează și mai mult stocurile sălbatice. Din nefericire, majoritatea furajului (făini și ulei de pește) nu provine din surse sustenabile. În acvacultura certificată Bio, furajul provine din surse sustenabile și prietenoase cu mediul precum subproduse din industria producătoare de furaje din pește. În genetral instalațiile de acvacultură au consumuri mari de energie (sistemele închise sunt și mai energofage decât cele flow-through) pentru a putea menține debitul de apă curgătoare în parametri.

Efecte ecologice
Apa uzată din sistemele flow-through și din cuștile de plasă deschise conține concentrații mari de nutriență, ducând la eutrofizarea mediului, răspândirea bolilor și paraziților în populațiile sălbatice precum și hibridarea peștelui evadat cu cel sălbatic. Când crescătoria ocupă iazuri și heleștee, poluarea apelor învecinate este limitată parțial datorită sistemelor de filtrare și epurare. În acvacultura organică, apa uzată trebuie să fie tratată înainte de a fi deversată în mediu.
Management
În Europa de Nord și Turcia, impactul asupra mediului este limitt prin cerințe stricte. În Europa de Sud managementul variază de la o țară la alta și nu este întotdeauna strict implementat. În special în cultura organică, există reguli stricte cu privire la prevenirea evadării peștelui de cultură, precum și a transmiterii bolilor și paraziților la speciile sălbatice. În ultimii ani, certificări precum ‘GlobalGAP’, ‘Friend of the Sea’ și ‘ASC’, au căpătat din ce în ce mai multă atenție și oferă un cadru eficient de minimizare a impactului asupra mediului.