Ton roșu

Biologie
Tonul roșu (Thunnus thynnus) poate atinge o lungime de 4,50 metri și cântări până la 600 kilograme, dar la captură are în general lungimea de 2 metri deja. Această specie se hrănește cu pești gregari, precum sardine și merluciu dar și cu calmari și crustacee.
Captură sălbatică
Starea stocurilor
Tonul roșu (Thunnus thynnus) este listat ca fiind specie în pericol de dispariție* pe lista roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN).
Toate stocurile sunt intens exploatate și se estimează că se capturează mult mai mult ton roșu decât se declară oficial. În Marea Mediterană specia este supraexploatată, dar presiunea exercitată de pescuit a mai scăzut.
Impact ecologic
Pescuitul cu paragate duce la capturi accidentale numeroase conținând specii în pericol iminent de dispariție de țestoase mrine, specii de rechini în pericol de dispariție, ton juvenil, păsări de pare, mamifere marine și alte specii de pești. În pescuitul exclusiv cu seine captura accidentală este formată adesea din ton tânăr dar și rechin, marlin și pește spadă. Tonul este un prădător important iar declinul acestei specii are efecte extinse asupra ecosistemului și rețelelor trofice. Capcanele, carmacele și traulul sunt mai selective și cu impact mai redus asupra mediului.
Acvacultură:
Consum de hrană și de energie:
Tonul cu aripioare albastre este îngrășat în cuști de plasă deschise până când animalele ajung la dimensiunea comercializabilă. Din acest motiv, sunt necesare cantități mari de pește, încât producția unui kilogram de ton cu aripioare albastre necesită 20 kilograme de pește sălbatic. În consecință stocurile de pește sălbatic sunt stresate suplimentar.