Scrumbie albastră (Macrou de Atlantic)

Biologie

Specie epipelagică și mesodemersală, mai abundentă în zonele reci și temperate de șelf (sublitorale). Scrumbia albastră se deplasează în bancuri de indivizi de aceeași vârstă. Iernează în ape adânci dar se apropie de mal când temperatura apei este cuprinsă între 11° și 14° C. În Atlanticul de nord-vest respectiv de nord-est (plus Mediterana) par să existe două populații separate cu schimburi genetice scăzute sau chiar lipsă.
Grosul reproducerii are loc între 10 și 30 mile de la țărm, dar nu are loc niciodată în estuare cu salinitate mică. Peștii mari sunt primii care sosesc la locurile de reproducere. Fecunditatea la femela de talie medie fluctuează între 200 000 și 450 000 icre/sezon și crește cu mărimea; icrele sunt depuse în ponte grupate. Maturitatea este atinsă la vârsta de 2 sau 3 ani. Juvenilul se hrănește cu zooplancton (alevini, larve ale speciilor marine, crustacee mici, pteropode). În timpul dezvoltării, servesc la rândul lor drept pradă pentru ton, rechini și delfini.
Lungimea maximă este de 50 cm, în mod obișnuit 30 cm. Femelele ating o lungime mai mare decât masculii.

Management

FАО 27, carmac, verde – În acest tip de pescuit pentru specii pelagice mici, captura accidentală a speciilor nevizate de campanie este considerată neglijabilă. Este puțin probabil să se găsească mai mult de 5% juvenili și specii nevizate la captura reținută. În caz de captură accidentală rata de supraviețuire este ridicată. Nu pot fi determinate modificări semnificative ale mediului cauzate de exploatarea prin această metodă. Metoda nu are efecte distructive asupra habitatelor bentice.
Este implementat un sistem de management care, în mare, este eficient.
Pescăria suspendată precedent este în prezent în proces de certificare de către MSC.
FAO 27, Setcă, galben – În această pescărie pentru specii pelagice mici, captura accidentală a speciilor nevizate este considerată neglijabilă, însă sezonier apare o proporție mai mare de juvenili în captură. Mamiferele marine, păsările marine și țestoasele sunt deosebit de vulnerabile la setcile pelagice și pare probabil un impact populațional, cel puțin pentru țestoase și păsări de mare. Proporțiile de captură aruncată nu sunt sigure. Până în prezent, numai Norvegia, Islanda și Feroe au implementat interdicții ale aruncării capturilor accidentale. Setcile pelagice nu au impact negativ asupra habitatului dar efectele asupra ecosistemelor nu sunt cunoscute pe deplin.
Este implementat un sistem de management care, în general, este eficient.
FAO 21, Canada, Traul intermediar, năvod, galben – Evaluarea recentă clasifică rezerva ca fiind supraexploatată în anumite zone sau nesigur iar potențialul reproductiv a fost găsit mai redus decât se considera anterior. Lipsa peștilor mai mari poate fi un indiciu al productivității reduse a stocurilor dar și al unei mortalități ridicate. De asemenea, mortalitatea în timpul pescuitului este considerată a fi nefiabilă sau prea mare pentru a putea menține stocurile. Impactul asupra speciilor ETP nu se află la un nivel periculos pentru populații deși interacțiunile, în special cu mamifere marine, apar în anumite zone. Captură accidentală și procentul aruncat sunt considerate a fi în general scăzute dar pot apărea capturi de juvenili în anii cu productivitate bună. Macroul de Atlantic din apele SUA/Canada reprezintă o sursă importantă de hrană pentru numeroase specii de prădători, astfel încât recenta sa diminuare în efective poate afecta rețeaua trofică pelagică deși acest impact nu a fost încă evaluat. Managementul este doar parțial eficace.
FAO 37, Traul intermediar, roșu – informațiile despre capturile din această zonă lipsesc în general, mai ales în ceea ce privește pescuitul cu traul pelagic la Scomber sombrus în Mediterana. Zona are deficiențe de strângere a datelor, lipsind evaluările de stocuri și datele despre capturi doar din anumite țări. Specia nu este vizată direct și face parte din captura de pescuit neselectivă. Macroul de Atlantic prezintă o sensibilitate moderată la presiunea antropică exercitată prin pescuit. Specia formează bancuri, migrează pe distanțe mari și biomasa sa poate varia datorită fluctuațiilor parametrilor ecologici. Incidența speciilor ETP în capturile accidentate a fost înregistrată. Procentul aruncat poate atinge valori moderate spre ridicate. Nu există suficiente informații despre cantitatea reținută de puiet de macrou de Atlantic și de alte specii. În timp ce impactul echipamentului asupra habitatelor bentice este considerat a fi neglijabil, efectele ecosistemice includ potențiala epuizare a resurselor de hrană pentru prădătorii marini. În Mediterana nu există un management specific al speciei.